Club Body Exprim

Dupa ce m-am inscris la cursul de specializare de aerobic de la Izvorul Muresului cu Sportul pentru toti, m-am tot uitat pe net de cluburi de fitness/aerobic din Bucuresti sa vad si eu care mai cauta, sau unde as putea si eu sa aplic un CV dupa ce vin de la curs.

Ivonici vine cu o propunere sa mergem la Clubul Body Exprim la un curs de dans, pentru ca au saptamana aniversara si e intrarea libera. Zis si facut, mergem. Vad personae cunoscute pentru ca Alex lucreaza aici, si majoritatea de la el de la sala, sau pe care i-am mai vazut pe la spectacole. Clubul mare, frumos amenajat, se potrivea perfect descrierii facute de Alex cand a inceput sa faca fitness acolo. Salile foarte spatioase si la fel de frumos amenajate. O tipa de la receptie ne-a facut un tur al clublui, apoi ne-am pregatit la vestiar pentru cursul de dans.

M-am bucurat cand am auzit tema cursului si anume: merengue si salsa. Adica ceva ce nu o sa se repete cu ce am facut la Dance Time., adica o sa plec cu ceva nou de aici. Instructori profesionisti, Papi si Raluca daca am retinut bine numele de la Alex, i-am mai vazut la o demonstratie la ANEFS inainte de Craciun. Ivo a aflat de saptamana cu intrarea libera de la Rodica, la randul ei a mai venit cu niste fete. Ora de dans parca a zburat, pentru ca este ceva placut, am invatat acum si pasii de baza din merengue, si niste intoarceri si scheme din salsa, ceva ce nu am facut la Dance Time. Toata lumea multumita am plecat apoi toti la casele noastre.

Nu vreau sa uit sa va spun ca au o oferta foarte buna, in perioada aceasta de abonament combinat, pe mai multe luni cu reducere, nu stiu sa va spun pret, dar si calitatea serviciilor isi spune cuvantul! Pentru mai multe detalii nu ezitati sa aruncati un ochi pe www.bodyexprim.ro un site cu gust la fel ca si clubul!

Eu voi urmari in continuare rubrica de jobs, poate dupa ce voi veni de la curs, imi va sari si mie un job pe domeniu :)

scrie un comentariu »

Mitzu

Pisica - Mitzu

Iubitoare de animale inca de mici, eu si sora mea din-totdeauna ne-am dorit unul in casa. Nu conta ca ar fi fost un papagal, peste, hamster, catel, pisic - orice. Stiam ca o sa il indragim imediat.

Dar nu, parintii nu erau de acord sa tinem animale in

casa, parerea mamei fiind, ca animalele nu trebuie sa stea inchise in casa, ci le trebuie spatiu si aer curat. Asa ca ne-am resemnat. Ne multumeam cu animalele de pe la bloc.

Acum fiind in Bucuresti, desi stau inca la camin, dupa

ce am avut o pisica gasita pe strada in drum spre serviciu, care a fugit, am gasit un anunt pe internet cu o tipa care avea pui de pisici si cauta cui sa-i dea. Nu am stat pe ganduri, am contactat-o si mi-a adus-o pe Missy … noi ii spunem Mitzi, e o scumpica.

Este pisica europeana. Stiam ca daca nu o luam, exista posibilitatea sa ajunga pe strada sau mai rau. Asa ca, la 2 luni, Missy s-a mutat in

tr-o camera de camin la etajul 10.

Este exact asa cum spuneau povestile cu pisici, jucausa, foarte energica - sora mea, care este la facultatea de sport, tot timpul glumeste ca o sa ii caute un sport, sa faca performanta.

Draguta de ea, dupa somnul de frumusete, tot timpul cand sunt la serviciu, incepe sa topaie, sa sara, sa rupa … nu pierde nicio punga, geanta, dulap frigider fara sa isi bage nasul.

Desi am auzit de mai multe boli care se pot lua de la animale, nu avem inca nici o grija, Mitzi e foarte curatica si chiar daca umbla peste tot nu e nicio problema. Neavand o pisica pana acum, am cautat mai multe informatii pe siteuri, sa stim ce semne ne trimite pisica si cand. Comportament, ingrijire … astea le mai invatam si cu ajutorul ei.

Nu poti fi trist sau sa te simti singur langa ea. E o draguta cand te trezesti dimineata impartind perna cu ea.

Missy e speciala, ne umple timpul, are grija sa te trezeasca daca ea are chef de joaca. Iti miauna dulce din tot sufletul cand vrea ceva, asa ca noi ii acordam toata atentia. A crescut sub ochii nostril, iar sora mea imi zice tot timpul uimita cand vine la mine: “uite ce mare s-a facut Mitzi!”.

Ea a venit chiar si la Medgidia, in excursie in week-end, neavand cu cine sa o las … a avut mai mult loc de desfasurare decat camera de la camin. E in centrul atentiei, asa cum ii place.

Daca aveti posibilitatea sa tineti un animalut, va recomand din suflet.

PS: Acesta a fost textul cu care am participat la concurs in toamna, daca nu am avut norocul sa castig Mitzi merita macar o aparitie pe blog! :) Acum fiind stabilita la casa, in loc deschis, avand loc destul sa se joace si sa se simta in largul ei. Maine ma duc  sa o vizitez si sa aduc poze noi, cu Mitzi pisica mare! :)

Whiskas au fost totusi alaturi de ea si ne-au trimis 2 pachete cu mancare umeda si uscata, si doua carticele  despre ingrijirea pisicilor. Am aflat multe chestii interesante si am inteles-o mai bine pe mitzi a noastra. :)

scrie un comentariu »

Cismigiu & Comp. / Buna dimineata, baieti! ~ Grigore Bajenaru

Atat de placut impresionata am fost de aceasta carte incat nici nu stiu cu ce sa incep. Pot spune ca m-am apucat de citit in drum spre Medgidia pe tren, nestiind la ce ora o sa ajung acasa, am zis ca am timp destul.

Cartea am cumparat-o de la targul Gaudeamus, printre alte carti ce urmeaza la rand, si mi-a sarit in ochi pentru ca am avut de-a lungul anilor de scolarita recomandarile multor profesori de care voi pomeni ulterior.

Este exact tipul de carte cu care v-am invatat deja, si care imi place mie nespus si anume jurnal, confesiune. Avand ca loc de desfasurare a actiunii in Bucuresti, pe strazi pe care trec adesea, mi-i s-a apropiat mai mult de suflet. Astfel este confesiunea anilor de scolarie a autorului Grigore Bajenaru, la liceul impunator prin renume si pozitie si astazi, Gheorghe Lazar, din Bucuresti.

Am retrait alaturi de autor, toti anii de pe bancile scolilor, cu toate poznele, si intamplarile, lucrarile si ascultarile, cu notele bune si rele luate pe drept sau nedrept. Mi-am amintit de profesorii care ne-au fost alaturi sufleteste, sau de cei care nu au avut timpul sau placerea de a se apropia de noi. Si avand in vedere ca de la Academia Nationala de Educatie Fizica si Sport voi iesi profesoara de sport, mi-am facut incalzirea cu intamplari ale altor profesori, nazbatii ale scolarilor. S-a aprins asa ceva in mine, cand vezi atata daruire si suflet la un om, parca te pune asa intr-o stare…

Cu totii am avut de-a lungul timpului alaturi profesori pe care se vedea clar ca fac cu daruire ce fac, dar si unii care ne pedepseau pe noi pentru neimplinirea lor,nu? Asadar cu drag imi aduc aminte de Doamna Invatatoare, de orele de lucru manual din I- IV sau de colaceii cu care ne imbia de Craciun. Daca s-ar face acum o reuniune cu colegii din primara, cu totii ne-am aminti cu zambete. Din generala de doamna diriginta,careia ii crapa obrazul de rusine cand intra in cancelarie (asta era fraza cu care venea la dirigentie tot timpul, deci clasa noastra era cea mai buna din scoala)  sau doamna Birtoiu spaima scolii la geografie, care totusi ne-a ajutat nu? Stim in mare parte si acum capitalele tarilor si nu numai. Sau doamna Varasteanu de Istorie, de la care cu toate ca ne spunea cu tot sufletul lectiile, istoria a atras-o mai mult pe Ivonica….si cate si mai cate, fiecare ar fi in stare sa scrie o carte cu amintiri si intamplari, dar nu toata lumea are talentul lui Grigore Bajenaru.

Trecand la liceu, ne intampina alte pozne, asemanatoare in mare parte cu cele din carte, excursia la Iasi sau la Slava Rusa, Domnul Furtuna de Socio-Umane care ne-a si recomandat cartea, cu drag i-as scrie un mail sa ii povestesc prin cate m-a trecut cartea asta.

Doamna Nicolau de biologie, cu toata severitatea dansei, ne amintim cu drag si acum, si radem cand ne amintim cum stateam drepti ca in armata. Teacher cu “what a lovely day today” desi afara ploua cu galeata… sau Domnul Simion la care m-am gandit atent cand am citit cartea, sa vad daca aminteste de Liceul I.L. Caragiale din Bucuresti la care s-a transferat cand eu eram a 10a.

Si ce placut e cand stai si iti amintesti din vremea cand ti-era greu sa te trezesti de dimineata, sau stateai chitic in banca sa nu te asculte, sau cand cautai diperat ce sa copiezi la te miri ce lucrare. Sunt intamplari prin care cu totii am trecut, motive de aducere aminte.

Asa ca va recomand cartea, bucarandu-ma intr-un fel ca nu am citit-o cand eram inca la scoala, ci acum la facultate pentru ca mi-a dat o buna ocazie sa evoc anii petrecuti in scolile din Medgidia.

Cartea are si partea a doua si anume, Buna dimineata, baieti! in care autorul ne impartaseste si patanii si intamplari profesor fiind acuma. Si desi o parte din persoanje le cunosti (fiind amintiti mari scriitori), citesti cu placere randurile, stiind ca prin multe ai trecut si tu.

Va recomand din tot sufletul cartea, mai ales ca este si la oferta cu Jurnalul national, asa ca e si ieftina 10 lei am dat pe ea. Se citeste usor, si repede…si va umple sufletul. Si cat de bine mi-au prin pildele si sfaturile lui pentru cariera ce urmeaza, un bun indrumator!

PS: publicatia este si online pe www.scribd.com asa ca nu mai aveti nici o scuza! Cartea este de biblioteca de aratat si urmasilor! :)

Comentarii (3) »

Scoala de Dans – Dance Time

Imi doream din tot sufletul ca toamna asta sa nu mai aman si sa imi fac neaparat un abonament pe undeva sa dansez si dansuri latino-americane. Nu m-am dat inapoi de la nici un concurs cu tematica asa ca norocul a dat peste mine la inceputul lui octombrie odata cu revenirea mea in Bucuresti.

Incantata fiind de eveniment am urmat cursurile vinerea si sambata, cu cateva absente la care am trimis-o pe Ivonici respectiv cand am fost plecata la Buzau su Vali al meu si la cursul final. N-a fost problema ca am luat din zbor.

Cursul a durat 2 luni, asa ca mi-am persmis sa mai si chiulesc, sala e pe Strada Tunari adica la doi pasi de statia de metrou Stefan cel Mare, zic eu bine pozitionata, desi momentan strada este in lucru. Am asteptat sa le termin  pentru a putea sa-mi formez o parere.

Dansurile invatate in cursul pentru incepatori sunt: salsa, cha-cha, rumba, vals vienez, rock’n roll. Cel mai mult au pus accentul pe cha cha si pe vals vienez, stiu valsul acuma cap coada, pot sa ma marit.

Pe parcurs au fost doaua instructoare: Andreea si Georgiana. Pentru ca nu aveam partener si pentru ca ma miscam cat de cat mai bine ca ceilalti am dansat mai bine de jumatate din curs cu Andreea asa ca am prins mai repede, si m-am miscat mai pe muzica.  Mi-a facut placere.

Sala este renovata nou, si imi place e cu gust, la parter cred ca a fost o cafenea dar s-a inchis, oricum primitor si dragut locul.  Acum astept ocazia sa imi arat cunostintele in dans pe la un salsa sau in maxx joia cand vine Wilmark, numai sa il conving pe Vali sa ma danseze.

Pana atunci am participat in continuare la concursul pentru cursul ce incepe din ianuarie, cine stie de unde sare iar.

Mai multe detalii legate de program, formare grupe, tarife sau orice altceva intrati pe www.dancetime.ro

PS: cursul care l-am castigat era in valoare de 390 lei :)

scrie un comentariu »

Santa, I’ve been so good!

Desi somez de multa vreme cu scrisul blogurilor,si dupa cum v-am obisnuit nu pentru ca nu as avea ce scrie ci pentru ca nu prea am timp, de concursuri nu m-am lasat, am avut parte si de castiguri asa ca merita sa particip in continuare.

Am ales partea din concurs cu Santa, I’ve been so good! pentru ca merit cum ar spune cei de la L’Oreal. Numarul bucuriilor pe anul acesta a fost mai mare, asa ca am tot dreptul sa zic ca am fost cuminte. Bucuriile nu vin degeaba.

Asadar am fost cuminte si rabdatoare asa ca norocul a dat si peste mine si am acum un iubit cu care sa imi impartasesc activitatile, bucuriile si suparatile,:) pentru ca am fost cuminte si la facultate am iesit in fruntea Academiei nationale de Educatie Fizica si  Sport pe anul I, unde sunt studenta. Tot pentru ca am fost cuminte am fost si norocoasa asa ca dansareata fiind din fire am castigat un curs de dansuri latino-americane si am mers la cursuri negresit, asa ca acum pot spune in gura mare ca joc salsa, cha cha si rumba.

Am respectat indemnul celor de la TV si am consumat cu moderatie “sare, zahar si grasimi” si fac mai mult de 30 de minute de miscare pe zi.

Am mers la actiuni de voluntariat de cate ori am avut ocazia.

Imi place sa citesc, asa ca am avut temele facute tot timpul, urmeaza in continuare si alte bloguri ale cartilor citite in ultimul timp.

Si in final daca  Mos Nicolae nu m-a uitat, de ce m-ar uita tocmai Mos Craciun. Daca Mosu’ tot a vrut sa stie de ce am fost atat de cuminte am fost nevoita de concurs sa ma laud putin :)

PS: Daca afla Mosu’ ca nu am fost la vot, oare ma baga la categoria Santa, I’ve been bad?!

+ postul este scris pentru www.sheblogs.ro


scrie un comentariu »

Cu Manusi – Mihaela Nicola

Cartea ce tocmai am terminat-o de citit este o varianta moderna a cartii “Bunele Maniere”, putin mai succinta si mult mai atragatoare. Mi-o aduc aminte pe cea veche pentru ca o am acasa, in special partea cu aranjatul mesei cu diverse ocazii, , exista si in cea de fata acest capitol.

Imediat ce Ivonica a cumparat-o, asta vara dupa festivitatea ei de incheiere, am citit catevafragmente pe sarite cat asteptam sa inceapa piesa Regii de la Teatru Evreiesc de Stat, si mi-a placut.

Citind-o integral, nu mi-am schimbat parerea, consider in continuare ca e utila, desi are fragmente si pagini care mi se par putin deplasatenu prin continut ci doar prin stilul abordat sau ocazia pretentioasa ce se dicuta.

Se abordeaza principiile comunicarii. Mi s-a parut interesanta partea aceasta, exercitiile recomandate pentru a-ti verifica tonul, antrenarea vocii cu alte cuvinte. (ar trebui si eu sa ma antrenez ).

Toata cartea as spune atinge puncte ce sunt pentru mine in campul de interes. Alta chestie interesanta cu laudatul si complimentele; sa fci complimente in fiecare zi, asta le face oamnilor ziua mai frumoasa, si tie.

Relatia de familie, chiar si ceea ce trebuie urmarit atunci cand iti cauti o menajera sau o bona. Iti da sfaturi pentru comportamentul tau atunci cand esti intr-un mijloc de transport.Autoarea ne impartaseste chiar experientele traite. Pentru cei ce sunt speriati de zborul cu avionul, Mihaela Nicola gaseste o solutie ce a aplicato chiar ea.

Am aflat lucruri interesante despre mersul in trafic si viata de pieton. Desi am fost numai pieton nu am stiut ca se aplica aceeasi regula ca la masini, cum ca se circula pe dreapta.

Mi s-a parut draguta partea cu semnificatia cadourilor. Eu sunt bucuroasa cand stiu ca pot surprinde pe cineva cu cadouri, asa ca acest capitol a picat la fix.

De asemenea mai gasiti informatii de maniere in legatura cu telefonul, e-mailul, corespondeta, pana si de blog. Avand in vedere ceea ce am citit, nu a fost politicos din partea mea sa nu scriu nimic atata timp.

Din moment ce am scris despre cartea asta inseamna ca mi-a placut mult si deci o recomand! …Sfatul meu si al autoarei este …Purtati-va cu manusi!

PS: Am uitat sa specific de o bucatica importanta din carte! Eco si Verde, pana si autoarea ne indruma la actiuni de voluntariat, plantare de copaci etc.

Comentarii (1) »

Muzeul Satului/ Taranului Roman

IMG_0002Doua locuri unde incercam sa ajung de anul trecut, am tot zis cu Irina ca sa infloreasca lalelele, copacii, sa fie vara sa fie cald, asa ca am ajuns acuma la sfarsit de toamna, la inceput de frig cu Studentiada cu Vali si Irina.  Desi m-a deranjat lipsa de informare la muzee de faza cu Studentiada, pentru 1.5 lei nu merita cearta asa ca la fel ca anul trecut s-au facut ca ploua si ca nu stiu ce-i cu Studentiada. Am avut noroc ca nu a plouat san e strice plimbarea. Ma gandesc ca e un loc foarte frumos de plimbare vara pe caldura, asa ca ne gandim sa revenim, in plus sunt si casute in renovare, asa cIMG_0022a o sa vedem si ceva nou.

Pentru cei ce nu au ajuns inca, sau pentru cei din alte orase, sa isi puna musai pe lista de chestii de vazut in Bucuresti Muzeul Satului. Sunt facute casute din toate colturile tarii, asa ceva ce iti poate trezi chestii din Ion de Liviu Rebreanu, sau Morometii de Marin Preda… mirosul ala de vechi asa ca la casele de la tara, de casele batranesti. Totul la locul lui, si parca taranii ar fii la camp si te astepti dintr-un moment in altul sa apara pe ulita. Au chiar si vreo doua bisericute, lacul si insula Trandafirilor parca daca tin bine minte.Cred ca vara se poate ajunge cu barcuta din Herastrau.  Ce am mai IMG_0046vazut interesant, mori de vant, mori de apa, piua, si alte masinarii carora le poti vedea interiorul si mecanismele, sura pentru fan, totul ca la tara si nu in miniatura, totul pe bune.

Vorbeam cu Irina si Vali ne gandeam ca ce tare ar fi sa stam o saptamana aici, sa se mute caminele ANEFS-ului aici, sa fim tot asa cum am fi pe camere, in casute si sa nu il uitam pe Mureanu administrator. Hihi, sau macar o seara sa sarim gardul sa dormim acolo, n-ar fi tare? PRO TV-ul ne paste.

Am vazut pe pliantul cu harta muzeului, ca sunt vreo 85 de casute, Irina si-a gasit din Oltenia, Vali se bucurase de casa din Buzau, numai eu nu am gasit ceva cu Constanta, doar de la Jurilovca Tulcea, desi pe pliant erau vreo 2 cel putin. Nu-i nimic inca un motiv bun sa revenim.IMG_0053

A doua zi am mers si la Muzeul Taranului Roman, la Victoriei acolo, o cladire impunatoare, frumos amenajat si in fata lui, cu iarba verde frumoasa. Nici aici in buricul Bucurestiului nu a ajuns vestea de Studentiada asa ca si aici am platit 1.5 lei, repet nu-i o suma, dar numai ideea in sine. Mie mi-a placut mult, Vali nu a fost asa de incantat. Mie mi-a placut, ca am vazut ceva ce imi merge direct la suflet, coatume populare. Nu numai din Romania, ci si costume din Bulgaria, Ungaria, Ucraina ,Turcia, asa ca sa putem face IMG_0056o comparatie. Textele de pe pereti au mai fost tari, doua exemple imi aduc aminte: “sase zile sa lucrezi si a saptea s-o pastrezi” si “Doamne Doamne si iar Doamne, Dumnezeu pare ca doarme, cu capul pe o manastire si de mine n-are stire.”

Vali se astepta la ceva asemanator cu Muzeul Satului, cu casute, asa ca sa nu plece dezamagit de tot am vazut si o casuta in reconstructie, o bisericuta, si iar niste utilaje foarte foarte mari, mori de vant etc.

Altceva tare de tot a fost o faza cu o usa, inchisa pe care scria ca din spatele usii incepe timpul. Asa ca ne-am uitat unul la altul si am intrat. J O camaruta draguta foc, viu colorata pe pereti, cu chestii despre calendar si despre zilele, sezoanele anului… foarte interesanta idee.IMG_0107

Ce nu mi-a placut aici a fost sistemul de informare, cum in alte muzee vezi sub obiectul afisat ce e cu el, aici vedeai o cifra a carei semnificatie o gaseai in cel mai bun caz intre 20 de mii de foi plastifiate…interesanta ideea, dar s-au complicat degeaba, puteau sa lase ceva mai detaliat pe foi dar sa lase pe pereti si in vitrine semnificatiile.

In rest, nu am profitat cu nimic de Studentiada ca anul trecut, de fapt asta putea fi cu orice alta ocazie. Numai ca vom continua si cu alte muzee din Bucuresti.

Comentarii (1) »

Crosul Loteriei Romane 25 Octombrie 2009

IMG_0160Dupa cum vedeti la camin nu am asa buna inspiratie si nici timp si mediu necesar sa scriu bloguri asa ca…e deja o luna de cand nu mai scris nimic. Nu am stat locului daca asta era problema.

Ne-am hotarat asa deodata cand a venit Georgica si ne-a zis ca e cross, am zis ca ar fi primul pe anul asta universitarm, asa ca sa mergem. Ca sa participam la cros trebuia sa cumparam un bilet de la ei, deci Loteria Romana tot pentru ea, sa nu cumva sa iasa in pierdere. (3.5 lei) Cu toate astea lume multa in Piata Constitutiei locul de start, pentru toate categoriile , pana si pentu veterani erau cativa.IMG_0167 In plus erau si cu dizabilitati, carucioare cu rotile., oameni ambitiosi. Ce mi s-a parut si mai tare, au fost mamicile si taticii cu carucioarele cu copii, mergand intins. Traseul era de la Piata Constitutiei la Piata Alba Iulia, in ziarul adevarul am vazut ca ar fi avut 4.5 km, dar eu si cei ce au mai alergat suntem siguri ca au fost cel putin 5 km. Mult de alergat, iar  vremea ok, nici daca ar fi fost mai cald nu ar fi fost bine si asa mi se incinsese sistemul.

Am alergat cu Vali, Georgi si Irina, noi fideli crosurilor organizate in Bucuresti. Primul cros cu asa multi participanti la care ajung pe un loc atat de bun: 109 la fete. Astea datorita lui Vali, desi am fost eu perseverenta si am mers la atatea crosuri la viata mea, nu mi-am dat sufletul niciodata, in afara de cel al Bunului Simt, la care nu au fost multi participanti si ar fi fost rusinos  sa ies si la coada. J (atunci aIMG_0165lergasem cu Gabi) Desi observ in asta buna influentare de cei de la atletism, Vali fiind si el fost atlet de performanta. Asa ca a stiut metodele prin care sa imi pacaleasc oboseala, sau alti factori perturbatori si a reusit sa ma incurajeze sa dau drumul la pas. J Hihi eu tot timpul cand vedem ca o ia mai repede ii ziceam sa nu mai mareasca, dar pana la urma ma obisnuiam cu pasul si alergam, ultima metoda a fost cea cu “hai, hai sa-l intrecem pe ala in rosu pana la finish, ce nu poti sa il intreci pe ala in rosu?!” in fata erau vreo 3 in rosu… Dupa ce ne-am tras sufletul si mi-a trecut culoarea mov din obraji, ne-am luat tricoul platit deja cu Loteria Nationala si ne-am carat la camin, incet incetisor pe langa Dambovita pe jos, de recuperare.  Radeam ca, pentru primul loc la toate categoriile s-au dat masini, asa ca noi ne antrenam pentru cand ne-om incadra la veterani, unde nu e inghesuiala, sa ne luam si noi masina. :)

 

Dupa frigul care s-a lasat cred ca e ultimul cros pe 2009, retrospectiv privind sunt multumita deIMG_0155 performanta facuta, si consider ca am incheiat in forta cu un loc foarte bun, avand in vedere ca au fost in jur de 3000 de participanti. Am strans destule tricouri si alte chestii promotionale asa ca mi-am innoit colectia.

Comentarii (1) »

Buena Vista Social Club 5 Octombrie 2009~ Sala Palatului

IMG_0001Dupa cum poate a-ti mai auzit vara asta, Buena Vista Social Club a avut vreo 3 concerte in Romania. Normal ca au aparut si concursurile odata cu biletele,asa ca pe timpul verii castigase Ivo la concert invitatie de 2 persoane a mers cu Florin, eu dornica de salsa as fi vrut si eu dar eram spre Medgidia, asa ca imediat ce am auzit ca tocmai cei de la Adevarul au pus bilete la bataie, a caror castigatoare fidela sunt :) m-am hotarat sa sun imediat. Fiind de data asta invitatii de o singura persoana, a sunat si Ivo si Florin, l-am pus sa sune pana si pe tata. Am castigat iar tot familionul, asa ca aveam 4 invitatii. Am ajuns la concluzia, asta fiind al al 3lea concert la care merg pe bilete castigate, ca e greu sa faci rost si de persoana sa vina sa te insoteasca, d-apoi sa mai pretinzi sa te mai si joace. Asa ca la Sala Palatului, ne-am prezentat pana la urma eu Ivonica, Florin si Irina. Dupa concert pot spune cu tarie ca nici macar unul din cati erau in sala, si cati ar fi putut veni la concert, nu s-a simtit in stare sa ma danseze.

Din ce am citit pe net, biletele au fost cam scumpe, asa ca nu s-a ingramadit lumea cine stie ce, dar totusi nici sala goala nu a fost. In deschidere a cantat Analia Selis & Band. Nu  stiu, telenovelele nu mi-au placut niciodata, spaniola dupa experienta din liceu nu mi-e la suflet deloc, dar cand aud melodii in spaniola, argentiniana, melodii din zona latino-americana imi merg direct la suflet. Asa s-a intamplat si de data aceasta. O sa urmeze researchul ca dupa fiecare concert, si imi voi innoi lista cu melodii adaugand din repertoriul Analiei si ai celor de la Buena Vista Social Club. IMG_0033

Dupa pauza de rigoare dupa introducerea facuta de Analia, au inceput in forta Buena Vista, cei ce au pornit de la Clubul Havana, din Cuba. Cuba, o tara care as vrea sa o vizitez, si imi aduc aminte de o emisiune de la Travel and living, cu cocktailuri…mmmh. :) IMG_0029

Sa revenim la salsa si la Buena Vista, normal ca daca in casa sunt in stare sa dansez singura, la Sala Palatului de ce nu as fi fost?! Asa ca nu am fost singura, dar totusi printre putinii care s-au ridicat si s-au pus in miscare in dreptul scaunului, cu toate ca telul  meu pentru seara aia era sa ajung pe scena :) hihi. Tot cu ocazie concertului am inaugurat si eu bluzita cu franjuri de salsa, rosie ca focul, care emana la fel de multa energie ca si mine, deja abia astept sa mai dansez o data.

Un concert la care vroiam sa ajung de mult timp si la care m-am simtit foarte bine, fiind la asorte cu cei de pe scena (rosu). Un concert salsa, ce se va continu normal cu un curs de dans la clubul Dance Time, despre care voi scrie mai multe intr-un alt blog, dupa ce voi strange impresiile necesare. Curs castigat tot pe internet de data aceasta nu cu tragere la sorti ci cu blogul “Doina Dobrogei” scris de mine. :)

IMG_0008De retinut melodiile: Chan Chan, si Candela;IMG_0024

scrie un comentariu »

Viata cu sora mea Madonna ~ Christopher Ciccone in colaborare cu Wendy Leigh

IMG_0063Fiind in febra concursurilor in timpul liber din vara asta si cum stiti ca a fost nebunia cu concertul Madonna, normal ca am gasit si concursuri care ofereau nu numai bilete la concert, ci si cartea: “viata cu sora mea Madonna”, nefiind fan Madonna deloc, si nestiind mai nimic despre ea, in schimb avand doar cateva melodii, de altfel foarte cunoscute, m-am hotarat ca ar fi frumos sa castig.

Concursul a fost la RomanticFm, si pentru ca sansele sa fie mai mari, nu m-am inscris numai eu. Asa ca fix in saptamana cat am fost la Bucuresti, cu concertul Anastacia, am vazut ca de data asta mama a avut noroc si a castigat. Asa ca acum am un prilej bun de a stii mai multe despre viata Madonnei.

Cartea este draguta ca aspect si continut. Este un fel de jurnal, de-al fratelui ei, care  porneste de cand erau mici, si pana la faima si nebunia din zilele noastre. Cuprinde si unele amanunte si detalii din viata lor, care uneori mi se par cusute cu ata alba, dar oricum se incadreaza in peisaj.

Preferand sa citesc o carte in locul informatiilor de pe internet, uite ca am avut noroc si acum stiu mai multe despre viata Madonnei si a celor ce au roit in jurul ei de-a lungul timpului. Acum dupa ce am citit cartea, o sa mai caut si eu niste melodii, probabil si un film in care joaca asta ca sa pot sa imi dau si eu cu parerea.IMG_0064

Prin cartea asta, cititorii pot intra in culise, si in febra show-ului pentru ca fratele ei a fost alaturi de ea si de cariera ei aproape 47 de ani, si a fost la inceput dansator, costumier, asistent personal, decorator, regizor artistic, managerul ei de turneu. Iau parte la inceputl carierei ei, si la schimbarea de la “fetita tatii” pana la marea doamna casatorita cu Guy Ritchie. Desi n-am vazut nici un concert live al ei, citind cartea, am fost martora la toate, si nu numai la partea deschisa pentru public ci si in spatele scenei, si nu numai.

Pretul cartii este de 33-30 lei, depinde de librarie si de varianta aleasa. Este genul cartilor citite in tren. Dupa ce majoritatea comentariilor dupa concert au fost negative, uite ca eu m-am pus sa citesc despre ea. O carte despre trecutul starului, si al fratelui ei care incearca sa se faca si el cunoscut, si sa se ridice la inaltimea surorii lui,  certurile si impacarile ca fratii, intamplarile si trecutul lor.


scrie un comentariu »