Discovering a new hobby – Geocaching March-April 2012

Asa cum v-am obisnuit deja cu noi activitati si voie buna, la sfarsitul lunii trecute am descoperit un nou hobby: geocaching-ul. Erau primele semne ale primaverii cand desfasurandu-ne activitatea prin padure in timpul cursului legat de natura, colega noastra Vivi, ne dezvaluie tuturor o noua joaca: Geocaching-ul

Tema lectiei era orientarea cu ajutorul hartii si a GPS-ului, cu care eram partial obisnuita, asa ca am alergat de zor o zi intreaga. Diferenta o face GPS-ul cu care nu am colindat pana acum, dar care nu ne-a dat batai de cap asa ca am reusit in jumatate de ora sa gasim  15 puncte cheie, impartind sarcinile  in echipa.

Ca sa ma fac si mai bine inteleasa o sa va descriu cum sta treaba aici in Danemarca cu aceasta activitate practicata zi de zi de zeci de oameni.  Fiecare parc sau padure are la intrare un loc dedicat hartilor, protejat de ploaie sau vant. Vi la plimbare, la alergare, sau la “biciclit” poti sa iti faci un obiectiv urmarind un anumit traseu urmarind harta si coordonatele. Marea majoritate a oamenilor detine un Iphone, asa ca nimic mai simplu. Introduci datele, si pornesti la plimbare. Punctele cheie sunt puse in zone de interes in care ai ceva de vazut.

Daca preferi varianta traditionala asa ca mine, vei alege harta, care desigur te va trimite in acelasi loc. Traseele pentru plimbare sunt insemnate, sunt masurate iar din loc in loc gasesti cate o borna ce iti indica culoarea pe care ai ales sa te plimbi.

Dupa cateva joculete de voie buna si veselie in padure, si dupa o ciocolata calda facuta pe loc folosind ustensilele gasite la foisorul ce a fost transformat pentru o zi baza noastra: spirtiera si ulcele… ne-am incarcat bateriile si am plecat in cautarea “comorilor”.

Primim primele instructiuni: trebuie sa lasam ceea ce gasim in acelasi loc, fiind o regula a jocului (neavand ce lasa la schimb), cache-urile sunt pozitionate de asemenea in puncte de interes; apoi coordonatele si indiciile. Ma simt ca intr-o poveste asa ca facem din nou echipele si pornim la drum.

O echipa de fete vesele, entuziamate, pornim in marea vanatoare, iar comorile incep pe rand sa pice in plasa. Facem cerc la fiecare descoperire: analizam, ne scriem numele si data si pornim dupa urmatorul cache. Ajungem pe malul marii la ponton unde gasim primul cache micro. Ne veselim,marea e calma, insa ne uitam la ceas si trebuie sa pornim la baza noastra pentru ultimele activitati. 

Pentru ca de la universitate poti imprumuta orice, mi-am gasit ocupatie pe timpul vacantei de Paste asa ca alerg de colo colo cu GPS-ul de gat, fericita la gasirea fiecarei cutiute.  Am reusit sa o conving si pe Margherita sa alergam impreuna, asa ca o zi intreaga am dat kilometrajul peste cap asa ca am scotocit intreaga padure de la Moesgard dupa cutii.

Si am fost norocoase sa gasim aproape tot. Una singura s-a ascuns bine, in schimb ne-a descoperit o adevarat piese de arta: Unicornul, asa ca tot s-a meritat.

Am jonglat intre mare si padure. Relieful e de-a dreptul miraculos aici. Sunt fascinata de fiecare bucatica de pamant. Cutiile au provocat mare entuziasm de fiecare data, asa ca nu a ramas una nepozata si neinsemnata. Am plecat doar din dorinta de cautat, asa ca doar am facut inventarul si nu am luat nimic.

Ne-am bucurat de o zi cu soare, de briza marii si de misterul urmatorului obiectiv.

Nu m-am lasat batuta, iar atunci cand nu am gasit companion, am portnit cu traista la urmar pe cont propriu, si am sfarsit ca si pana acum calatoria odata cu apusul soarelui, care ma anunta ca a mai trecut o zi plina de activitate. Da jocul iti da satisfactie si daca il joci de unul singur, insa nu se compara.

Asadar in alte repetate randuri am mai rascolit ce a mai ramas neumblat, Brabrand-ul, Gellerupul, Skade Skov, Mindenparken, Marselisborg Have. Cateodata gasesti, cateodata nu, insa intotdeauna esti atent la toate detaliile. 

Bucuroasa va spun ca si voi puteti alerga dupa cutii misterioase, oriunde v-ati afla. Sunt nerabdatoare sa rascolesc si Bucurestiul si nu numai. Astept cu nerabdare sa ascund si eu cateva cache-uri in puncte la care m-am gandit deja.

De bucuroasa era sa uit sa spun de cei doi Travel Bugs care i-am gasit. Un carnetel cu melodii de dragoste si o scoica ce calatoreste tocmai din Florida, asa ca o voi aduce cu mare drag la Marea Neagra. Obiectivul ei este sa vada cat mai multe mari si oceane, incepand lunga calatorie inca din 2006.

Asadar nu mai pierdeti vremea, plimbati-va si descoperiti! O sa-l indragiti de la prima cutiuta oricat de mica ar fi… si atunci greu va fi sa va mai opriti din cautat, am citit ca sunt oameni care cauta si noaptea! ) hihi

Building a raft at Moesgard Skov ~ 15 Martie 2012

M-am intors de la Copenhaga cu un  scop, in nici un caz sa imi trag sufletul asa ca prima activitate a fost cea cu clasa daneza, construirea unei plute, si nu oriunde ci in padurea regala sa ii spunem asa pentru ca tot aici se afla si casa de vacanta a familiei regale, ce gazduieste Moesgard Museum.

Am fost aici inca de pe cand era frig si iarna, lacurile inghetate, daca stau bine sa ma gandesc am umblat si pe frig destul pentru ca acum pot observa usor diferentele aparute cu venirea primaverii, cam peste tot. Asa ca ne pornim la drum cu autobuzul numarul 18, care circula foarte rar, pe care nu il vom uita din pricina asta, asteptand in frig 40 de minute.

Ne-am stras, pe o zi cam cetoasa si cam neprietenoasa pentru cei vesnic morocanosi si care asteapta conditii optime sa iasa din casa, la bancutele din fata muzeului. Am ascultat constiinciosi instructiunile apoi am facut echipele. Trei studenti danezi un student din clasa internationala, asa ca au inceput licitatiile.

Refacem traseul spre moara, si coboram pe cursul apei Giber A, unde ne vom stabili baza de lucru. Inca de pe drum adunam obiecte ce ne vor fii folositoare in construirea plutei, surcele, scoarta de copac, fiecare dupa prorpiul tipar.

Se face instructajul, fiecare are acces la ustensile ajutatoare: fierastrau, foarfece, sfoara iar pluta trebuie construita numai din materiale naturale gasite in padure. Ne punem la sfat si dam startul.

Incepem cu un cadru ca de rama foto, ce va fi apoi umplut cu bucati de lemn usurele, astfel incat pluta …sa poata sa tina pasagerul afara din apa. Nu sti ce pasager? Camera video, care va surprinde toata calatoria fara a fii influentat de un cameraman, la fel ca un pasager, de va uita acolo unde ii va atrage atentia.

Ne distram si testam fiecare schimbare, pentru a fii sigure ca pluta noastra va supravietui oricarui vartej. Asa ca usor usor, fara graba, terminam printre primii si avem timp sa si mancam. Camera isi ia costumul impermeabil de punga si se avanta in apa rece, deschide ochii mari si filmeaza la fel ca un Big Brother… i-a placut asa ca a facut mai multe calatorii si a surprins diferite peisaje, ne-a filmat chiar si pe noi.

Odata incheiata sarcina cu pluta am continuat cu un joculet in padure printre copaci cu mare veselie si chiote ca mai apoi sa fim redusi la tacere prin exercitiul Silent Art. Fara a vorbi cu nimeni, cu nelipsita camera de fotografiat pornesti in surprinderea a tot ceea ce iti atrage atentia. Si linistea a coborat binefacatoare printre crengile copacilor batrani.

Cand am ajuns pe plaja, printre ultimii pentru ca mi-a placut exercitiul foarte mult si l-am luat cu adevarat in serios,  deja se punea  la cale urmatorul exercitiu “Land Art”.

Pastram acelelasi grupe, avem timp sa mancam o felie de paine cu pateu (pentru ca da, am venit de la Copenhagacu pachetul de acasa ) si incepem. Ideea este sa transpui in arta de moment cu orice gasesti in jurul tau, 3 cuvinte. ezvolta creatia si imaginatia copiilor si desigur buna dispozitie.  Cuvintele pentru echipa noastra: Linie, Incadrare, Ordine.

Intr-o clipa am incropit un pastrat inparti in 4 si am separat pietrele de alge si de lemne, iar in cel de-al patrulea patrat ne-am gasit si noi locul in natura, pentru ca suntem foarte apropiati de aceata. Cei doi profesori insotitori foarte indragiti de mine, au fost surprinsi asa ca ne-au dat urmatoarea sarcina: Linie, Ritm, Cavitate. Ne punem pe treaba, suntem cinci asa ca ne intindem pe nisip: culcat dorsat, cinci rulari spre stanga apoi ne ridicam in stand ghemuit ne prindem de maini si inchidem un cerc ce semnifica cavitatea. Suntem gata si de data asta! Asteptam pe toata lumea si sunt profund impresionata de cei ce au avut de reprezentat reflexia. Va las poza sa intelegeti despre ce e vorba.Un exercitiu foarte util si ce nu necesita ca materiale nimic, poti folosi ce gasesti, oricunde, nu e musai sa fii pe malul marii. 

Simt cum ziua se apropie de sfarsit pentru ca lumea e deja zgribulita si se plange de frig si de lene probabil. Pe rand dispar colegii… insa mai aflu niste informatii pretioase pe ultima suta de metri. Cele 23 de pietre ce sunt denumite ca si Marile de pe luna, incerc sa aflu numele acestuia insa nu reusesc sa il gasesc. Este impresionant modul prin care au vrut sa faca legatura dintre mare si luna. Fluxul si Refluxul ascund unele pietre, si le dezvaluie pe altele, tot arta este, remember this one:  Sea of Tranquility.

Dupa aceasta au disparut in mare graba toti … intr-o zi asa de linistita si de draguta, norii se reflectau in calmul marii atat de frumos, iar vantul nu se indura sa strice tabloul de liniste ce ne inconjura, asa ca am preferat sa prelungesc plimbarea. Initial trebuia sa ne intoarcem cu totii in centru mergand pe plaja, nimeni nu a mai vrut la fata locului. Nici eu nu m-am intors in mers pe plaja, doar m-am mai plimbat putin , prea frumos ca sa poti sa te desprinzi. Asa nu am avut de asteptat 40 de minute in statia de autobuz, intr-un peisaj gri.

Copenhaga/Copenhagen/Kobenhavn ~ 12-14 Martie 2012 ~ Calatorind prin povestile lui Hans Christian Andersen

In plina adiere de primavara primesc mail de la Ivonici cu o mare veste. Iepurasul vine la Copenhaga si poate sa ma gazduiasca si pe mine pentru cateva zile. Chiuind de veselie consult orarul si imi dau seama ca nu putea sa se potriveasca mai bine de atat, asa ca ma gandesc deja la plecare, desi nu am timp nici macar sa imi fac planul, insa cu siguranta o sa fie vorba de foarte mult colindat.

Dupa cate se vede am fost destul de aglomerata incat pe blog ajung la fel de rar ca si pana acum, nu-i problema, usor usor recuperez.

Plec din Aarhus cu autobuzul 888, dis de dimineata, stiti voi momentul cand se aude o mare bubuitura si se crapa de ziua. Desi stiam ca voi trece cu feribotul nu mica mi-a fost uimirea ca la doi pasi de autogara ne si imbarcam. As chiui, dar cu sigurnata as da de banuit singura fiind asa ca cu greu ma abtin, ies la aer sa simt vantul in plete, si nici nu imi dau seama cand trece deja o ora, si revenim in autobuz alunecand in viteza pe autostrada. Desi stau cu ochii pe ceas pentru ca timpul zboara, atipesc in bataia soarelui. Asta nu pentru mult timp pentru ca am ajuns deja la Velby Station, este ora 10.

Bucuroasa, trag aer in piept. Prima excursie cu adevarat de cand sunt aici. Orasul freamata, asa ca o iau la pas.

Primul obiectiv este chiar hotelul unde sta Mada, ca sa stiu unde trebuie sa ma intorc. Este luni, asa ca planul facut in scurt aseara este sa vizitez parcurile si eventual sa localizez locuri de vizitat urmatoarele doua zile. Nu am graba, soarele ma gadila si rad pe sub mustatile de mitzu ca vremea s-a imbunat doar pentru ca mi-am luat eu geaca maro.

Din loc in loc, statiile de autobuz au harti mari, care ma ghideaza cu pasi siguri spre hotel, numai ca privirile mele mangaie toate cladirile, asa ca nu pot sa trec fara sa vizitez  “Kobenhavns Museum” care gazduieste o colectie din materiale reciclabile, si pe deasupra e si deschis intr-o zi de luni. Sunt fascinata de oraselul in miniatura de la intrare, asa ca mai mult de o ora, voi admira interactiv istoria tarii. Da, asta face diferenta intre muzeele noastre si ale lor. Faptul ca poti atinge, poti asculta, poti vedea, poti sa stai tolanit unde vrei tu… nu esti ingradit cu nimic in experienta ta de a intelege arta. Copiii misuna peste tot.

Si sa pornim la drum, dupa ce gasesc Hotelul la dooaar 5 pasi de muzeu, pot porni linistita in marea plimbare, care se mai incheie la ora 10 seara. Sunt curioasa doar cati kilometri am strabatut in miezul orasului. Acum am doua pliante ce au 2 franturi de harta, asa ca o iau la pas.

Incep experienta langa Planetarium si alunec cu ratele, gastele si pescarusii de-a lungul Sankt Jorgens So pana intr-acolo unde GPS-ul meu tiuie de parc, asa ca ascultatoare virez usor la dreapta. De aici reusesc sa inlantuiesc chiar toate parcurile. Incep cu Orsteds-parken, care ma uimeste prin forma de talpa de om, apoi ajung pe straduta ce separa Rosemborg Slot de Botanisk Have, asa ca fara sa ma decid, pasii ma duc spre Rosemborg unde ajung la fix: e ora cand garda regala se schimba asa ca vine in sunet de fanfara. Strabat parcul, ce imi seamana cu Izvor, mare si foarte geometric. Imi trag sufletul si mananc. Lumea sta tolanita pe iarba de parca e miezul verii.

Am timp si consult harta asa ca mai sunt niste buline verzi care trebuie batute la picior. E soare, e cald, e asa de frumos. Trec pe langa Statens Museum for Kunst, grandios si pustiu si intru in Ostre Anlaeg, de asemenea cu o forma ciudata dar cu nelipsitul lac.  Pe partea dreapta trece linia ferata. Stiam ca au un program fix la autobuze, dar ca au un program atat de incarcat la tren si metrou nu am stiut. La doua-trei minute un tren divers colorat trecea in viteza. Zambesc pentru ca toata lumea zambeste!

Deschid ochii mai bine si deja am ajuns la Kastelet, unitatea militara sub forma de stea cu 5 colturi, raiul pentru alegatorii antrenati. Ma asez pe banca si admir peisajul colorat in bataia soarelui. Pentru ca sunt pe deal sus, iar marea la doi pasi, vantul bate mai tare! Admir moara de vant, biserica ce seamana in viziunea mea cu o Sagrada Familia in miniatura, lebedele ce aluneca fara nici o graba, iar in contrast oamenii care alearga fara ca cineva sa ii poata opri. Stiu ca mica sirena e foarte aproape dar ma uit la telefon si vad ca Mada ma cauta, asa ca dupa ce lamurim locul de intalnire, schimb vitezele si ma deplasez in graba.

Inca nu stiu unde trebuie sa ajung, pe harta mea inca nu este inclus Standplads, insa usor usor il gasesc. De fapt nu este departe de locul unde a inceput marea expeditie de azi: Valby Station. De aici mergem intr-un mall, primul in care merg de 2 luni, cu toate astea nu ii duceam lipsa. Iepurasul e vesel, asa ca sunt si eu, la fel si cu oboseala o impartim. Ele dupa o zi lunga de curs, eu dupa o zi plina de umblat. Obosita dar bucuroasa, asa ca profit ca am cu cine sa chiui.

Dupa ce vedem centrul la lumina slaba cu care m-am obisnnuit deja aici, ne retragem usor la somn. Un somn adanc si nemiscat, pentru ca o alta zi plina urmeaza.

Incep mai devreme decat ieri, asa ca desi e ceata si putin cam frig cu ganduri de ploaie, pana si norii cand ma vad iar cu geaca maro, se decid sa lase soarele sa raspandeasca razele de primavara. Azi incep cu traseul din centru de aseara, pentru a-l vedea si pe lumina dupa cum urmeaza: Tivoli-Gara-primarie- cel mai lung drum pietonal- Nyhavn .

Pe stradute, aglomerate, inviorate de biciclisti mici, merg si eu spre Amalieborg Castle and the Royal Guard, unde iar prind prin surprindere schimbul de tura al garzii regale, sunt o norocoasa, asa ca pasii ma duc spre Marmor kirken unde cupola impresionanta atrage atentia oricui. Ajung in liniste, asa ca imi aud doar pasii. Si cum toate drumurile ajung de acum la Rosemborg, ma gasesc topaind de bucurie in imensitatea de verde si bucurie.

Pentru azi mi-am propus Muzeul de Geologie si Gradina Botanica, spre care ma si indrept de fapt. Incep cu 2 ore in Muzeul de Geologie, (40kr.) si o harta in loc de ghid. Nu ma grabesc si analizez in liniste toate pietrele, am ochit chiar una din Romania.  Cateva animale impaiate si ce mi s-a parut cel mai interesant au fost meteoritii din curte si povestea lor.

De pe geam puteai vedea gradina botanica, insa nu am crezut ca toata este in renovare asa cum este de fapt, rascolita. Intrarea este gratuita iar de la intrare poti cumpara flori si puieti. Desi grupuri si grupuri veneau spre gradina, iar ea fiind in renovare nu intelegeam pana ce dupa ce am mancat un sandwich pe banca mi-am dat seama. Serele sunt cele care ametesc vizitatorii, asa ca am pasit fara a  ma uita inapoi. Am tras aer in piept si a mirosit a verde, apoi incapere cu incapere avea mirosul specific. Cea cu multe flori m-a cucerit prin prospetime si cromatica.  Departe de agitatia din oras, intre peretii de sticla ai “Palm House” te poarta pe taramuri straine, bucatica cu bucatica, globul este intregit.

Petale multicolore, unele cunoscute, altele la prima vedere toate imi alearga in minte si imi gadila simturile. Scarita in melc ma urca la nasul palmierilor, asa ca dau un ocol. Cred ca e ora de terminare a cursurilor la scoala, la facultate, asa ca gradina este invadata de elevi voiosi.  Camera cu fluturi ma face sa ma asez pe banca si sa astept o bataie din aripi. Din cand in cand dispar in aburul facut de apa pulverizata regulat pentru vegetatia betiva.

In momentul in care am parasit Gradina Botanica, bateriile de la camera au cedat, asa ca m-am plimbat fara acoperire. Si m-am dus acolo unde au vrut picioarele. Asa ca am stat cu ochii numai pe sus, admirand minunatia de arhitectura care ma fascineaza si ma ameteste la propriu. Am stat pe banca si am hranit porumbeii din palma, pescarusii erau la concurenta, inima imi batea de bucurie, la fel cum fiecare pas imi hranea setea de plimbare si descoperire.

In plimbarea mea fara scop, am gasit inca doua obiective pentru ziua de maine. Asa ca ma plimb in trecerea timpului,  nu stiu cum fac dar intradevar toate stradutele duc spre Rosemborg. Soarele se ascunde si el dupa cladiri si imi dau seama ca a mai trecut o zi minunata. Ma intalesc cu iepurele si pornim spre Hotel, am emotii pentru ca nu am reusit sa intru pe zi in camera din cauza cardului.

Iata ca in cea de a treia zi, pornim la drum cu bateriile incarcate de data asta amandoua: eu si camera. E ultima zi, avem de umbat mult, mai sunt atatea locuri ce asteapta vazute, dar pasii ma poarta inca prin locuri prea bine stiute, asta pentru ca sunt fascinante iar Copenhaga este ametitoare. Asadar ma tin dupa piatra cubica pe care o simt in talpa de doua zile, probabil am talpa mai subtinre la cizme de la atata umblat si ma duc direct pe faleza la Mica Sirena, care si-a ferit privirile pana acum. Desi e mica, asa cum auzisem deja de la prima excursie a iepurelui, e mica si dragalasa. Tot misterul marii se ascunde in privirea ei ratacita in zare.

De aic mai dau o tura prin Kastelet, pana se face ora de muzee, asa ca sunt ca la start la atletism: pe locuri, gata… si sa pornim spre Turnul Rotund. Turn ce imi aminteste de Salonic, si de razele fierbinti ale verii, nu visez mult pentru ca “gogosarii” se strecoara prin toate locurile, sunt veniti cu gradinita si alearga de jur imprejur.

Desi este un punct foarte bun de vedere panoramica peste oras, gratiile ce il inconjoara rapeste din frumusete,insa nu mult.  Aflu de Observator ca a fost deschis aseara, asa ca plec cu coada intre picioare. Mai am destule de vazut, iar timpul este sub presiunea cronometrului.

Asa ca un turist adevarat cu harta in mana, ma indrept spre Nikolaj Church, Biserica devenita Galerie de Arta. Insa pana acolo voi lua o pauza in Post&Tele Museum, care l-am zarit din graba, si daca tot era intrarea gratuit cum era sa trec nepasatoare. Asa ca m-am aruncat in trecutul postasilor si al telefoniei cu atata incantare. Cred ca a fost cel mai interactiv dintre toate muzeele, pe care l-am intalnit vreodata. Asa ca am uitat de ceas si de graba pentru o ora si m-am pus sa descopar cum functioneaza fiecare. Am vorbit la telefon, am rezolvat ptobleme de telegraf, iar apoi am facut pe marea Dj-ita inregistrand  un scurt mesaj pentru toti cei dragi. Atat de distractiv si de dragut incat cu greu m-am mai dezlipit sa plec…dar am plecat. Am vizitat colectia  de arta contemporana din Nikolaj Kirke. Cam greu de inteles cand gandul meu zbura deja in Fabrica de bere Carlsberg. Asa ca am admirat indeaproape arhitectura grandioasa a bisericii in stil gotic, si am pornit spre gara.

Am prins si trenul la fix, asa ca ma intorc aproape de statia de pornire, Enghave de unde o iau pas pas la picior pe o straduta de poveste, strajuita de cei 4 elefanti in marime naturala, emblama fabricii Carlsberg. Straduta e ingusta, copacei tineri de-o parte si de alta, iar linistea ii da farmec.

Mai urc o panta in bataia soarelui si ajung la fabrica. Pretul este de 70kr, ce includ vizita si 2 beri la bar. Asa ca ma plimb prin beciurile domnnului Carlsberg. Se simte mirosul de bere, dar de asemenea sunt uimita de tehnologizarea muzeului. Nu e foarte mare, nu ai  cum sa te plictisesti, sau poate e facut asa pentru cei nerabdatori sa bea o bere. (hihi)

Am stat langa mica sirena privata de mare din curtea interioara si m-am lasat mangaiata de soare. Am consultat harta si apoi in graba, care ma caracterizeaza de cele mai multe ori am urcat la barul fabricii. M-a impresionat nu numai prin faptul ca aveai vedere in fabrica adevarata de bere, dar si pentru modul interactiv in care ajungi sus la etaj. Peretii sunt tapetati cu mesaje interesante, iar la capatul liniei albastre gaseai o masa cu vreo 20 de sticle de beri fiecare avand alta aroma inchisa inauntru. Mesajul transmis este ca trebuie sa experimentezi berea cu toate simturile dar mai ales, daca gasesti o bere care iti place, ii vei recunoaste aroma dintr-o mie.

Nu puteam sa inchei calatoria mea brusc asa ca in timpul ramas, am pus degetul pe harta pe cele doua puncte verzi ce au ramas nestrabatute si am pornit iar la drum. Soarele arde mai aprig, si ma decid sa iau geaca in mana ca sa am mai mult spor. Toate sunt aproapiate, asa ca ma aventurez cu pasi siguri in parcul care pare ca o padure: Sondemarken, insa eu vreau sa sed pe iarba in Frederiksberg Have sau “Green heart of Copenhagen” cum mai este numit, asa ca trebuie doar sa trec strada.

Un parc impresionant de mare, cu nelipsitul lac, si pasarile care il populeaza. Asa ca da, acum pot sa ma tolanesc pe iarba si sa dau de mancare in sfarsit ratelor si gastelor si lebedelor lui H.C. Andersen. Acum inteleg cu adevarat ce l-a inspirat in scrierile sale. Gastele si lebedele sunt peste tot, iar de data asta sunt foarte prietenoase asa ca imi mananca din palma. Intre ele sunt cam acide, nu scapa o ocazie sa se ciufuleasca de cateva pene.Dar sunt niste pasari atat de dragastoase si de frumoase, si nesperioase, s-au obisnuit ca lumea sa le dea sa manance. Ma uit la ceas si stiu ca trebuie sa plec,dar mai rup cateva minute si le dedic acestei placeri. Nu m-as mai ridica de aici, asa as sta o zi intreaga fara sa ma plictisesc, ascultand sunetul naturii, bataia de aripi a pescarusilor si a albatrosilor care se aliniaza si ele pentru ospat. Timpul parca sta in loc, desi stiu ca fuge pe nesimtite, si nu ma iarta. Asa ca ma ridic, plec fara pareri de rau, am vizitat cat am putut de mult, pe jos.

Ajung la hotel si imi iau catrafusele, am timp sa imi dezmortesc 10 minute si picioarele si fug sa ma intalnesc cu Iepurasul la gara sa ii las cartela. Am doua ore pana la autobuz asa ca in scurt asa incarcata cu bagaj ma duc putin pe H.C Andersen Boulevard cu gandul ca o sa vad si statuia scriitorului, insa fara succes. Abandonez si plec spre statia de autobuz, oricum am vazut atatea lucruri frumoase si azi.

Soarele e deja la apus, se retrage acolo unde trenurile merg cu atata viteza. Sunt in grafic cu timpul, asa ca ma urc pe pasarela sa il privesc. Caldura se preschimba in racoarea inserarii iar dupa ce am un ragaz de 20 de minute de asteptare in care sa imi pun gandurile in ordine ma urc in autobuz si plec spre Aarhus, incarcata nu numai cu bunatati trimise de Ivonici, dar cu atatea si atatea amintiri ce ma vor binedispune de fiecare data cand voi deschide cutia ce le contine.

Las in urma un oras atat de ametitor si de frumos,  ce aduce la un loc verdele parcurilor cu albastrul marii, ce tresare la auzul Vikingilor, si orasul ce poate fi caracterizat de o populatie sanatoasa si mereu tanara, asta mi-a dezvaluit mie in cele trei zile, forfota de biciclete, alergatorii de pretutindeni si veselia o auzi de pretutindeni.

Ma uit pe geam din autobuzul grabit ce se afunda in intuneric din ce in ce mai mult. Somnul aluneca printre genele mele dar in ultima privire pe geam, adresez multumiri in gandul meu pentru aceasta plimbare reusita, Iepurasule iti multumesc pentru gazduire!

 

 

 

 

Dyrehavn ~ Deer Park 12 February 2012

Desi am scris despre intalnirile cu marea, revenim la incursiunea de weekend acesta era obiectivul principal pentru care am pornit de acasa asa de dimineata, si nu oricum cu morcovii in geanta.
Ne surade vremea, marea o avem in stanga asa ca nu mica ne e uimirea ca ajungem in acelasi loc: Oddersvej iti aminteste de ceva? Da locul unde am abandonat cautarile prima data.
Un semn atentioneaza soferii de caprioarele din zona. Ne distram pentru ca trece in viteza o alergatoare pe langa noi, ca o caprioara.
 La doi pasi de aici o alee urca prin padure si te simti ca la munte, insa esti doar la o aruncatura de bat de malul marii, o simti dar nu o  vezi. Vei fii derutat  de brazii si copacii falnici din jurul tau. Daca si tu ai invatat ca padurea de conifere se gaseste la 1600-1800 metri, vei observa de indata exceptia de la regula.
Zarim gardul grena, instructiune primita la ultimul sondaj de pe strada in cautarea caprioarelor, asa ca ma napustesc de iau un pliant si intram bucuroase. Inca nu stim ce ne asteapta.
E aglomerat, e galagie, mult chiot si veselie, asa ca inaintam pe pamantul inca inghetat. Doi copii se dau cu geaca pe deal, parca e iarna pe ulita.
Vedem lumea stransa in departare si ne dam seama ca acolo trebuie sa fim si noi. Pipai geanta, morcovii sunt acolo asa ca sunt foarte nerabdatoare, cred ca la fel sunt si caprioarele.
Ne apropiem cu pasi inceti, fara a deranja cu nimic masa de pranz a neamului de capre, pentru ca in orice directie te-ai uita vei vedea numai cerbi si caprioare, déjà le-am pierdut numarul. Nu le las sa astepte asa ca scot morcovii din geanta. E adevarat am venit dupa posibilitati nu cu foarte multi, insa caprioara nu mai are rabdare, il ia de-a intregul si il si inghite.  Asa ca nu a tinut pentru mult timp momeala, insa mi-a umplut sufletul de bucurie.
Animalele astea atat de blande si silentioase, cu blanita scurta si ochii curiosi intr-o zi obisnuita de weekend. Mi-am promis sa revin la ele, eventual cu morcovii taiati rondele.  Nu departe de aici este si gradina cu porci mistreti.  Cu siguranta voi veni, chiar daca sunt atatea altele de vazut si descoperit  in Aarhus, cand stii ca te astepta atatea perechi de ochi si coarne, stiind ca nu vi cu mana goala la ele.
Multe familii, multi copii, pungi fosnind, boticuri umede, informatia din cartile de biologie se transforma in experinte de neuitat pentru toti.  
Autobuzul 18 circula din ora in ora, asa ca fugim repede la statia preabine stiunta. Ne asteapta un concert de Jazz la Musikhuset, gratuit pentu studenti. Nu pot sa il scap din vedere.
Ajungem devreme, insa am timp destul sa inspectez terenul. Cladirea e mare, are peretii din sticla, si foarte multe pliante, asa ca cercetez tot programul, ma interesez de sala unde va avea loc concertul si in timp util mergem si ocupam si loc pe scaun.
Sala nesofisticata insa cu multe lumini si spatioasa. Fiecare isi ia un scaun si se aseaza unde vrea. Cei care nu asu prins loc s-au tolanit pe jos.  Spectacolul e parte din “Vinter jazz” si este reprezentat de Adam Rudolph & Det Jyske Musik-konservatorium,  instrumentistii sunt majoritatea copii iar hainele de scena sunt pestrite.
Dirijorul e plin de viata si mi se pare foarte difirit fata de cei pe care i-am vazut pana acum. Inca nu imi dau seama ce anume il face diferit. Probabil Comunicarea e altfel , avand in vedere ca sunt copii. Ascult o ora fara sa ma satur, este o atmosfera foarte placuta.
Respir adanc si multumesc pentru faptul ca iau parte la astfel de evenimente fara a plati nici macar o coroana. Se pare ca spiritual meu de a gasi activitati interactive si necostisitoare se amplifica pana aici.
Cam atat pentru o zi de duminica…atat de frumoasa si revigoranta cu briza marii cu blanita prietenoasa si cu muzica sufletului.

AROS ~ The Art Museum of Aarhus 10th February 2012

E vineri si trebuie sa ne incepem antrenamentul de umblat, asa ca pornim organizat cu o plimbare la Muzeul de Arta impreuna cu clasa Internationala. Sunt foarte entuziasmata pentru ca am observant Spectrum ce sta tolanit in toata splendoarea lui sus pe muzeu chiar din prima zi, din primele priviri curioase aruncate pe geam din autobuzul 925X ce venea incarcat de la aeroport.
N-am stiut ce se ascunde sub minunatia de culori, insa ajung la Hejredal Kollegiet ma cazez si ce sa vezi posterul cu muzeul sta falnic lipit de frigider.
Carevasazica, e timpul s ail strabat la pas si nu numai cu privirea.
Avand reducerea de student, taxa este de 25 kr. (3 Euro si un pic) si avem parte de un tur ghidat, si nu oricum, ci cu ponturi in legatura cu tactica lor de a face un muzeu de arta mult mai placut si mai atractiv in special pentru copii.
Asa ca imi iau pliantele, posterul , imi ciulesc urechile si urcam cele 8 etaje (din 10) unde incepe turul. Se incepe cu Galeria de Arta, desi muzeul incorporeaza toate valentele artei, comparativ cu altele pe care le stiu.
Ne aflam in fata a doua tablouri, iar ghida ne intreaba ce vedem in ele si cum le putem corela, ne explica faptul ca atunci cand lucreaza cu copii, acestia trebuie sa fie in asezat,  acum se explica de ce la tot pasul vezi copii tolaniti pe jos desenanad si razand. Asadar acum stim cum sa facem arta mai placuta pentru copii, intradevar e plictisitor pentu marea majoritate a oamenilor sa viziteze un muzeu de arta, mai ales cand nu inteleg nimic, de cele mai multe ori si pentru oameni mari, dar pentru cei mici? Tine minte, coreleaza tablourile traditionale cu povesti si dialog, lasa-i pe copii sa se exprime si sa isi imagineze.
Nu merge cu ei la muzeu sa ii chinui si sa ramana doar cu amintiri neplacute despre astfel de experiente, ci lasa-i sa isi exprime ideile, parerile, sa isi imagineze. Deci tine minte, coreleaza tablourile traditionale cu povesti si dialog, lasa-i pe copii sa se exprime si sa isi imagineze.
In cazul de fata, cele doua tablouri simbolizau nunta si inmormantarea. Un punct de plecare ar fii sa recunoasca personajele, sa le recunoasca statutul (mireasa, mirele, militarul, lautarul) si mai apoi lasa-I sa construiasca povesti. O sa fie ceva mai aproape de sufletul lor, sunt convinsa. Deja pun la cale la un tur cu cei mici.
Marea diferenta intre acest muzeu si altele este ca, tocmai ce am terminat déjà cu sectia cu pictura. Ne indreptam curiosi spre zona de nonconformism si arta moderna sa o numesc asa- Atmosphere Atlas Colour . Camera curcubeului este prima care ne rapeste privirile si surprinderea. La ce te gandesti? …Faci doi pasi in intuneric si deodata in fata ochilor iti apare  o splendoare de curcubeu in adevaratul sens al lui, ce iti trezeste toate simturile. Suntem in arta care nu este modificata de prezenta omului curios: poti sa treci prin apa pulverizata, poti sa il atingi, poti sa simti mirosul de ploaie de vara, culorile se scalda in privirile tale, si gandurile iti zboara departe.
Ti le pierzi repede in camera cu ceata, in care experimentezi simturile la un alt nivel. Te pierzi in culori si in ceata. Treci cu pasi marunti spre alta culoare, te uiti peste umar inapoi, si continui, trebuie sa treci prin toate, insa nu uita, la portocaliu vei gasi din nou iesirea, dar nu te grabesti iti place si incepi sa incerci si altceva, piruete intoarcere, pasi mai mari, incerci sa iti dai seama ce senzatii iti da fiecare culoare, negresit te vei duce la cea care te relaxeaza ca mai apoi sa cauti iesirea.
Trecand prin toate culorile sunt pregatiti pentru etajul 10, sa putem admira Aarhusul de pe acoperis, multicolor chiar daca afara e innorat. La parter sta imensa statuie a copilului curios ce analizeaza tot, ascunzandu-si un zambet dupa mana. E reprodus in cel mai mic detaliu:  parul, venele care se vad prin piele, cutele pielii la articulatii, unghiile, e absolut super.
Desi turul se incheie aici, noi alegem s ail continuam si sa descoperim si salile care nu le-am vazut.
Revin asupra camerei de workshop, atat pentru copii cat si pentru adulti, de care aproape ca uitasem,  unde poti sa iti petreci si o zi intreaga contra sumei de 35 kr., putand contrui sau picta ceva pe gustul tau.
Desi ghida si-a terminat introducerea, continuam plimbarea ca si grup in salile ce intrunesc mai multe simturi in special audio-vizualul. De aici sunt impresionata de camera ce compreseaza  o zi in 8 minute (Papilotti), asa ca iau un loc pe canapea si privesc, stelele de pe perete ma fascineaza, si le dau la schimb cu rasaritul de pe fereastra si vantul diminetii ce scutura o rochie pe umeras. Totul e asa de real si de frumos.  Pana si randunicile se aud la geam.
In camera alaturata clipeste o stea singuratica si povestea ei, iar in camera cu oglinzi te multiplici si te regasesti peste tot, pana si in cel mai mic cotlon.  Iti da impresia de aglomeratie si imi aduce aminte de cand eram mica si umblam cu oglinda in mana vazand ca merg pe tavan. Vi se pare cunoscut? Aveam oglinda si sub picioare.
Acoperisul si senzatia de a merge pe el, este unica, asa ca ne intoarcem in graba la etajul 10, de unde analizam toata panorama: uite Gellerup, uite si portul, vezi in partea aia e Gradin Botanica, si aici aproape e MusikHuset si tot asa, fiecare acoperis si-a gasit denumirea ca o piesa de  puzzle ce isi gaseste locul in peisaj.
Nu pot pleca fara sa mai vad o data si sectia de arta traditionala cu tablouri asa ca imi gasesc catev apreferate: avand ca si cuvinte cheie, marea, inserarea, caii, natura. Timpul sta in loc.
Magazinul muzeului este foarte diversificat si gazduieste si el arta in miniature la randul lui. Iti desfata simturile in diversitatea lor, asa ca o crema de maini imi aduce aminte de copilarie.  Adun pliante (care la ei se gasesc sub forma de vederi) si ne luam ramas bun.
Din pricina vremii nu mai vizitam si orasul vechi insa simturile ne-au fost dezmortite din iarna cea friguroasa, parca a venit primavara!

North Sea ~ memories and reality

         Cand am localizat Aarhus pe harta, m-am gandit ca voi regasi Constanta la un alt nivel pentru 4 luni, asa ca primul gand a fost desigur sa ajung la mare, marea Nordului pentru a doua oara, pescarusii imi aduc amintirile frumoase inapoi :ploaie, valuri si dans popular. Gerul ne taia respiratia, insa talpile ne ard de plimbare  asa ca ne urcam in autobuz  6A si ne-am pus in gand sa o gasim.
           Asta se intampla in prima saptamana, la prima incercare de a vedea marea, cand inca nu eram inca stapane pe hartile si mersul autobuzelor asa ca am pus degetul pe harta si am luat-o la picior. Ne-am orientat dupa soare si am mers, am intrebat si am continuat, am redescoperit cartierul Cotroceni intr-un alt cartier al Aarhusului si mi-am incarcat sufletul cu ganduri frumoase.
            Ne-am uitat la ceas, am confruntat orarul autobuzelor, si am cazut de acord. Va mai fi si o a doua incercare de a vedea marea. De data asta a reusit sa se ascunda.  Oddersvej e punctual unde ne-am oprit.
            La doar cateva zile distanta in acelasi autobuz 6A insa in sens invers, sunt socata sa vad marea pe geam. E atat de aproape de noi… nu mai scapa. Soarele straluceste, pescarusii sunt peste tot, portul e zgomotos, insa grupul  de Erasmusi se hotaraste sa plece spre casa. Ok, e a doua oara cand ne scapa printre degete, dar stie ca nu mai are mult pana sa se arate in splendoarea ei.
            Si iata ca vine weekend-ul , in care nu se pune problema sa stam, am planul déjà facut, pana se intuneca nu ne intoarcem acasa. Avem de umblat si pornim de cu dimineata.
Autobuzul 4A pana In centru si continuam cu 18, cu putin ghinion schimbam planul si continuam cu 11 care vine la fix. O fata foarte draguta ne spune la ce statie trebuia sa coboram, asa ca dupa cate se vede avem de umblat si azi destul insa oboseala nu se simte niciodata atunci cand te simti bine.
           Trecem de padure si ne apare in maretia ei, deodata cu destramarea paturii de norisori Marea Nordului faleza sud, pietrele ce strajuiesc  malul si pescarusii cu siguranta vom avea o zi superb, nu ne intoarcem acasa prea repede.
          Intram in randul celor care alearga de zor, si nu ne saturam sa admiram linistea ce ne inconjoara. Doua caiacuri taie intinsul apei si prin culorile lor vii parca ma readuc la realitate, soarele straluceste asa ca imi dau caciula jos. Zambesc.
Insa descoperirea nu ia sfarsit, mai este si faleza nord de care ma leaga alta poveste, proaspata. Joi ziua programata pentru padure se anuleaza brusc, desi prea tarziu pentru a maid a inapoi, asa ca luam decizia de a ne face propriul itinerariu fiind la 2 pasi de Risskov. Simt ca a venit primavera, e un aer caldut desi sta sa ploua. Ghioceii ce imi zambesc din gradini imi confirma banuiala. Miroase a mare, miroase a sarat si a poveste. As vrea sa ascult povestile acestor case, desi atat de diferite atat de speciale. Trenul de Aalborg ne salute din viteza, asa ca iesim pe ponton si admiram valurile ce se unduiesc sub patura de gheata. Foarte  ciudat,  miroase a primavara iar gheata bate in retragere.
            Dintr-o data ma simt de parca as fi in Grecia si alerg pe plaja cu noaptea in cap, o femeie ma saluta, iar cainele ei se gudura pe la picioare. Cerul e absolute ireal, culorile se joaca cu reflexia iar din port se aude ferryboat-ul care pleaca. In acelasi timp marea prinde glas si valurile se rostogolesc spre mal, iar pescarusii dau tonul veseliei, incepe ploaia. Zambesc spre cer, e prima ploaie in Aarhus si pare atat de blanda.
            Nu pot sa plec fara sa culeg niste scoici si cateva pietricele, culorile sunt atat de diferite, totul e diferit. Mirosul de alge si de sare imi strapunge narile, nisipul e moale si gri, apa e limpede si ii vezi fundul, plecam pe jos spre centru, asa ca avem de mers, imi pare rau ca nu am pedometru sa pot calcula cat am mers, insa cu siguranta oboseala nu s-a simtit la nivelul adevarat pentru ca peisajul este absolut fascinant.
           Din cand in cand mai trece cate un om cu bicicleta sau in alergare, in rest ploaia si verdele ce razbate dupa frig. Ne apropiem de port si avem pe partea dreapta Parcul Risskov si padurea, iar pe partea stanga linia ferata care e strabatuta de cate o sageata albastra din cand in cand. Ne apropiem de portul zgomotos, iar sunetul unui ciocan se aude constant. Zambesc si imi imaginez ca cineva face butoaie, desi stiu ca nu e asa. Trecem pe langa copacul copilariei de care aflu ca toti cei care au renuntat la biberon si la suzeta vin si le agata aici in copac pentru a le aduce noroc in viata, e plin de suzette si biletele. Imi doresc tot mai mult o bicicleta asa ca ma uit tot timpul in stanga si in dreapta.
Pasii ne duc spre centru si de aici spre casa, Hejredall Kollegiet , marea se linisteste in sufletul meu, numai un pescarus mai croncane pe intinsul cerului asa ca ghici ce zice: Gode tanker til Rumænien! (Ganduri bune spre Romania!)